• Dispensarul Dermatovenerologic Republican/ str. Costiujeni, 5/1 or.Codru/

Official site: https://sdmc.md/

Facebook: https://www.facebook.com/Spitalul-Dermatologie-%C5%9Fi-Maladii-Comunicabile-119108262299125/

Și-a început activitatea în vremuri de restriste, cînd răbufnirile războiului mai răsunau în plină putere la apus, iar în ţară bîntuia foamea, vagabondajul şi sărăcia. Aceşti factori au contribuit la răspîndirea bolilor contagioase şi parazitare ca tifosul exantematic, malaria, scabia, sifilis, etc.
Organizarea serviciului dermatovenerologic era condiţionată de necesitatea fortificării reţelei de instituţii medicale ce au supravieţuit în timpul războiului.
Documentele din arhivă atesta data de 2 septembrie 1944 drept ziua de fondare a dispensarului. Acest eveniment s-a produs prin aplicarea ordinului Comisarului Norodnic al Ocrotirii Sănătăţii al Republicii Sovietice Moldoveneşti.
In funcţie de medic şef interimar a fost numit d. I.N.Revin şeful detaşamentului de medici dermatovenerologi al Comisariatului Norodnic al Ocrotirii Sănătăţii al URSS, delegat în Moldova pentru a acorda susţinere sistemului de sănătate local în profilaxia şi combaterea bolilor venerice şi a bolilor contagioase de piele.
Primii colaboratori ai dispensarului (doi medici, 12 lucrători cu studii medii şi personal tehnic), inspiraţi mai mult de entuziasm în procesul de reformare a sistemului de asistenţă medicală, au fost primii arhitecţi, edificatori ai serviciului dermatovenerologic republican. Sistemul de organizare al asistenţei dermatovenerologice elaborat în acea vreme rămîne a fi actual şi astăzi, suferind doar unele ajustări evolutive. Odată cu redresarea economiei naţionale, cu revenirea la normal a mediului social, se dezvoltă şi Dispensarul Dermatovenerologic Republican, care deja în anul 1945 încorpora 28 de funcţionari; inclusiv 6 medici.
Una din sarcinile prioritare în soluţionarea căreia s-a angajat fragedul colectiv, a fost elaborarea sistemului naţional de reducere a morbidităţii prin sifilis, antrenînd în această muncă potenţialul tuturor lucrătorilor medicali din republică. Astfel, primul ordin emis în acest serviciu de către Narcomzdravul republicii obligă toate instituţiile medicale să spitalizeze bolnavii cu forme contagioase de sifilis în primele 24 de ore de la depistare, utilizînd paturile din secţiile somatice. Iar din fondurile de rezervă au fost eliberate instituţiilor medicale preparate sulfamide şi alte medicamente necesare pentru tratament.
Deja la 20 aprilie 1945 îşi deschide uşile pentru vizitatori primul punct de profilaxie individuală a bolilor venerice cu activitate de 24 de ore. Tot atunci se organizează şi primul scabiozoriu din republică. În anul 1945, prin ordinul nr. 42 în cadrul dispensarului se instituie asistenţa consultativă prioritară a bolnavilor îndreptaţi la tratament de către instituţiile medicale rurale. Prin ordinul din 4 mai 1946 în cadrul dispensarului este organizat cabinetul organizator-metodic, managerul căruia a fost domnul A.P. Bazîca, ulterior profesor, doctor habilitat în medicină. Tot în acest an în 19 teritorii ale republicii, printre care judeţul Cahul (raioanele Comrat şi Taraclia), jud. Bender (Raioanele Bulboaca, Căuşeni, Cimişlia), jud. Orhei (raioanele Criuleni, Bravicea şi Susleni), raioanele Cărpineni şi Leova, au fost delegaţi pe două luni echipe specializate, formate din medic dermatovenerolog şi asistenta medicală. Aceşti ani sunt consideraţi anii de consolidare a serviciului dermatovenerologic, avansarea lui la gradul de instituţie republicană.
Dispensarul Dermatovenerologic a avut parte de conducători remarcabili. Un exemplu elocvent a fost medicul şef Vasile Bilic care reuşeşte să convingă factorii de decizie în necesitatea construcţiei complexului de clădiri pentru dispensar, iniţiind lucrările de proiectare. Medicul şef Andrei Gherman – un organizator prin vocaţie a reuşit să iniţieze şi să finiseze lucrările de construcţie a complexului actual al dispensarului care a fost dat în exploatare în a. 1986. Iar în anii de conducere instituţia a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă şi a cîştigat reputaţia unei instituţii competente şi înalt apreciată în societate. Toţi conducătorii dispensarului la vremea lor s-au străduit să aducă o contribuţie cît se poate de semnificativă la dezvoltarea bazei tehnico-materiale a instituţiei, să consolideze colectivul de specialişti, să promoveze o imagine de instituţie de o calificare înaltă, respectabilă în societate.
Următorul medic șef d. Constantin Pasecinic a contribuit la înverzirea teritoriului instituției prin plantarea brazilor aduși de la pepeniera din or. Bălți. Alt medic șef d. Viorel Calistru a organizat dotarea spitalului cu cazangerie autonomă, construită din grantul oferit de poporul Austriei.
Actualul director d. Iulian Oltu a îmbrăcat edificiul în veșmînt nou, frumos, devenind un model pentru instituțiile medico-sanitare publice din țară. Datorită grantului cîștigat din proiectul „Eficiența Energeticăˮ au fost schimbate ferestrele vechi suprauzate cu ferestre din termopan, efectuată termoizolarea edificiului după standarte europene – temelia, pereții și podul ultimului etaj și vopsit cu coloranți rezistenți la factorii climaterici cu o gamă de culori reușite.
Astăzi edificiul arată mai tânăr, mai măreț și în ansamblu cu teritoriul îngrijit și plantat cu arbori de brad și fag generează emoții pozitive colaboratorilor și pacienților atât de necesare procesului de însănătoșire. Mai mulți vizitatori străini și locali compară spitalul cu o instituție sanatorială modernă.
Prin ordinele Ministerului Sănătății nr. 627 din 21.06.2012 și nr. 1317 din 22.12.2012 ambele cu acelaș titlu „Cu privire la reorganizarea unor instituții medico-sanitare publiceˮ Dispensarul Dermatovenerologic Republican a preluat din gestiune de la Centrul Național de Sănătate Publică serviciile Centrului SIDA – secția consiliere și testare voluntară la infecția HIV și laboratorul de diagnosticare a infecției HIV, iar de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase „Toma Ciorbăˮ secția pentru tratamentul pacienților infectați cu HIV. Dispensarul Dermatovenerologic Republican în urma reorganizării a devenit IMSP Spitalul de Dermatologie și Maladii Comunicabile (SDMC).
Spitalul are statut de Instituţie Medicală Publică, înregistrată la Camera înregistrării de Stat şi este acreditat de către Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate. Spitalul dispune de 165 de paturi: 40 în secţia dermatologie pentru copii, 80 în secţia dermatologie pentru adulţi, 35 de paturi – destinate tratamentului bolnavilor cu infecţia HIV/SIDA și 10 paturi pentru recuperare. Odată cu organizarea secţiei specializate pentru bolnavii cu imunodificienţa umană, spitalul s-a încadrat activ în perfecţionarea asistenţei medicale persoanelor infectate cu HIV/SIDA. IMSP SDMC este coordonatorul național al Programului național de prevenire și control al infecției HIV/SIDA și infecțiilor cu transmitere sexuală.
Serviciul de laborator al spitalului la fel a fost supus reformelor: laboratorul serologic a fost dotat cu echipament pentru efectuarea testului TPHA sifilis şi a testelor ELISA în infecţiile sexual-transmisibile (sifilis, Chlamidioză, micoplasmoza), pentru hepatite virale, etc; laboratorul clinic-biochimic utilizează analizatoarele hematologice şi biochimice moderne. Inovatoare este şi determinarea statutului imun al bolnavilor cu infecţia HIV prin aplicarea citometriei de flux şi a încărcăturii virale prin reacţia polimerizare în lanţ. Laboratorul spitalului reprezintă Centrul Republican de referinţă în diagnosticul infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS).
În spital funcţionează unicul aparat pentru efectuarea fototerapiei cu raze A și B, și unicul dermatoscop din țară. O atenţie sporită se acordă dezvoltării dermato-oncologiei, în special neoplaziilor benigne. Se aplică cu succes metode chirurgicale de tratament, precum şi cele distructive cu azot fluid sau electrocauterizare. Laseroterapia este aplicată în procesele eczematoase, vitiligo, ulcere trofice. În diagnosticul dermatozelor alergice cu succes se utilizează testele epicutane, la fel unica instituție medicală în republică.
Specialiştii participă activ la elaborarea politicii de sănătate a statului, la compartimentul profilaxiei bolilor cu transmitere sexuală și infecției HIV/SIDA, la elaborarea Programului Naţional de profilaxie şi combatere a infecţiei HIV/SIDA şi ITS.
Cu suportul logistic al spitalului este organizată asigurarea instituţiilor medicale din republică cu antigen cardiolipinic pentru diagnosticul screening în sifilis şi cu medicamente pentru tratamentul bolnavilor respectivi, cu preparate ARV și produse pentru alimentarea artificială a copiilor născuți din mame HIV infectate.
Colectivul spitalului şi specialiştii catedrei dermatovenerologie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanuˮ au definitivat standardele medico-economice în dermatovenerologie, au elaborat ghidul naţional de management clinic în ITS și standartelor de tratament în infecția HIV.
O atenție deosebită se acordă implementării tehnologiilor informaționale computerizate. Actual în spital sânt utilizate mai multe programe de management al procesului diagnostic – curativ, al activității economico-financiare și a. Spitalul dispune de rețea informațională internă.
Specialiştii instituţiei efectuiază deplasări regulate în raioanele republicii, acordînd suport managerial în organizarea asistenţei specializate populaţiei, participă cu comunicări la forurile desfăşurate pe plan naţional şi internaţional, sunt autori ai publicaţiilor ştiinţifice şi s-au angajat eficient în lucrul de instruire sanitară a populaţiei şi de promovare a modului sănătos de viată.
Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul de Dermatologie și Maladii Comunicabile tinde să devină Centrul de excelenţă al Republicii Moldova în asistenţă specializată a populaţiei. La atingerea acestui scop va contribui dotarea instituţiei cu echipament diagnostic şi curativ modern, implementarea în practică a realizărilor ştiinţei medicale şi integrarea în sistemul de sănătate european.

  • Spitalul Clinic de Psihiatrie / str. Costiujeni, 3 or.Codru

Oficial site: http://scp.md/

Facebook: https://www.facebook.com/kossakovski.vladislav

În anul 1895, la data de 5 iulie, pe fosta moșie mănăstirească Costiujeni, şi-a deschis larg uşile Spitalul Clinic de Psihiatrie. Se poate constata că în aceșți peste 120 de ani de activitate, în cadrul instituției au fost tratați la nivel corespunzător sute de mii de pacienți cu diverse maladii psihice.
Pînă la fondarea spitalului, alienaţii mintal erau întreţinuţi în azilurile şi „frăţiile” de pe lîngă mănăstiri, iar după perioada „medicinii chinoviale” aceştea au fost asistaţi în Spitalul Local de Zemstvă – primul spital din Basarabia, inaugurat la 26 decembrie 1817 în or. Chişinău.
Odată cu creşterea numărului de pacienţi cu tulburări psihice au fost fondate secţiile cu profil psihiatric (deschise în 1852, 1876 şi 1888) în cadrul Spitalului Local de Zemstvă, apoi, din iniţiativa talentatului psihiatru basarabean Mihail Lion a fost propulsată necesitatea stridentă de a edifica un spital de psihiatrie. Tot el a trecut în revistă experienţa asistenţei psihiatrice din ţările din Europa şi a consemnat, că pentru Basarabia, cel mai potrivit tip de spital este cel cu colonie agricolă. […]
Construcția clinicii a debutat în 1885, însă nu au fost definitivate toate edificiile și clădirile prevăzute în primul proiect aprobat, deoarece nu a fost alocată suma totală desemnată pentru lucrări. În 1902, a fost organizat un concurs de edificare a noilor clădiri. Proiectul optim a fost propus de renumitul arhitect A. Bernardazzi. Pe lîngă lucrările asupra proiectului de bază, A. Bernardazzi a consolidat și modernizat construcțiile deja existente. Toate obiectele, prevăzute în contractul cu arhitectorul A. Bernardazzi, au fost finalizate în septembrie 1904.
Concomitent cu edificarea blocurilor curative ale spitalului, a fost întocmit un nou program de asistenţă psihiatrică al activităţii instituției. Un rol aparte în elaborarea unui atare program l-a avut psihiatrul Kossakovski Vladislav-Ivan Leonardovici, care a publicat conceptul progresist în lucrarea sa „Programa psihiatrică, luată drept bază la construcţia Spitalului Clinic de Psihiatrie cu colonie agricolă din Costiujeni pentru alienaţii mintali din ţinutul Basarabiei”. În proiectul său, V. Kossakovski a descris, pentru prima dată, profilul secţiilor pentru diferite categorii de bolnavi, în dependenţă de entitatea nozologică a maladiei psihice în concordanţă cu cea mai modernă experienţă de organizare a asistenţei psihiatrice existente în acele timpuri. La 22 iulie 1895, V. Kossakovski a fost desemnat în calitate de director al primului spital de psihiatrie cu colonie agricolă din Basarabia.
Din primele zile de activitate a spitalului, a fost elaborată procedura de internare a bolnavului psihic, insistîndu-se asupra necesităţii de coordonare cu secţiile de psihiatrie a fiecărui caz, asupra examenului obligator al bolnavului de către medicul de circumscripţie şi prescrierea obligatorie a certificatului medical, adică a recomandării de spitalizare. Un alt pas progresist din acea vreme, a fost practica externării bolnavilor cu continuarea tratamentului în condiţii de ambulator.
În 1898, în calitate de director este desemnat Anatolie D. Koţovski (născut la 19 iunie 1864 în s. Tîrnova, judeţul Soroca). Au fost angajaţi medici psihiatri de obîrşie rusă şi ucraineană, totodată li s-au oferit funcţii de medici psihiatri şi corifeilor psihiatriei din Moldova – I. E. Varzar şi I. C. Şeptelici-Herţescu.
Directorul spitalului, A. Koţovski a depus eforturi substanţiale pentru dotarea instituţiei, dar şi în vederea optimizării procesului curativ, îmbinînd armonios tratamentul medicamentos şi ergoterapia, el fiind şi adeptul conceptului „uşilor deschise”, pledînd pentru metodele nonprivative, umaniste în îngrijirea pacienţilor. O altă formă de recuperare, care este aplicată pe larg şi în zilele noastre, cum este noţiunea de „concediu curativ”, a fost elaborată şi aplicată încă în anul 1907.
Concomitent cu tratamentul psihiatric, se extind serviciile auxiliare de diagnostic şi tratament. Astfel, în 1912, au fost utilate şi puse în serviciul medicilor cabinete de fizioterapie şi radiologie, ultimul fiind o inovaţie absolută din istoria medicinii autohtone. Directorul spitalului s-a deplasat personal în diferite spitale din capitala şi oraşele mari ale Rusiei ţariste, iar psihiatrii băştinaşi E. Varzar şi I. C. Şeptelici-Herţescu au fost delegaţi la reuniuni ştiinţifice din Franţa, Italia, România, unde au prezentat rapoarte ştiinţifice valoroase, dar au revenit şi cu multe concepţii novatoare, care le-au materializat în diverse lucrări ştiinţifice.
La începutul secolului al XIX-lea, în instituție, din iniţiativa psihiatrilor basarabeni, au fost puse bazele ştiinţifice fundamentale şi metodele de tratament a pacienţilor cu dizabilităţi psihice. De menţionat faptul, că din primii ani de activitate în cadrul spitalului au fost elaborate şi implementate concepţii ştiinţifice şi metode novatoare recuperatorii şi de tratament, cum ar fi: programul complex de asistenţă psihiatrică în dependenţă de tipul şi stadiul de evoluţie a bolii cu verigele de diferit rang – staţionar, staţionar de zi, ergoterapia ca metodă de tratament, concediul curativ extraspitalicesc, patronarea în familie, supravegherea şi dispensarizarea, analiza statistică, de expertizare a persoanelor anchetate penal, în litigiile civile, etc.
Concomitent cu organizarea şi optimizarea procesului curativ, în clinică este prezentă și activitatea ştiinţifică a cadrelor medicale superioare. Astfel, lucrările psihiatrilor basarabeni au fost tipărite şi apreciate la justa valoare în Rusia, România, în ţările europene cu tradiţii în psihiatrie ca Franţa, Italia.
Primul Război Mondial, colapsul social, provocat de revoluţia din Rusia şi adîncirea crizei în următoarele decenii au cauzat Basarabiei perturbări socio-economice grave, ca urmare spitalul a activat în condiţii precare, defectuoase. În acea perioadă obscură, numărul internărilor s-a redus brusc, deoarece erau spitalizaţi în exclusivitate bolnavii acuţi, cu o periculozitate evidentă şi sporită.
Cu o remarcă oarecum sumbră, despre efectul nefast al celor două conflagraţii mondiale, dar şi regretabilul fapt, că arhivele conţin informație mult prea modestă despre perioada interbelică și postbelică, din vestigii (1918-1944) s-a descoperit doar raportul de activitate al directorului Spitalului Clinic de Psihiatrie – Gheorghe Laşcu, pentru anul 1934 „Date istorice şi statistice privitor la Spitalul Clinic de Psihiatrie din Costiujeni”, din care pot fi culese date despre structura spitalului; personalul medical, printre cei 8 medici angajaţi figurează şi psihiatrul cu merite Nicolae Pojoga; date despre circulaţia bolnavilor, din care reiese, că în toţi anii numărul bolnavilor depăşea numărul de paturi prevăzute (600).
Constatăm, că în perioada interbelică au fost convocate 18 congrese ale neuropatologilor, psihiatrilor şi endocrinologilor, unul din ele şi-a desfăşurat lucrările la Chişinău în 1926, iar în 1927 la Cernăuţi.
În perioada postbelică, instituția apare într-o stare de ruină, devastat, şi s-a aplicat un efort enorm pentru a revigora asistenţa psihiatrică la un nivel rezonabil în Moldova. Din raportul activităţii clinicii pentru anul 1945 constatăm, că personalul medical era constituit din 2 felceri şi personal auxiliar, fără medici, dar, în astfel de condiţii, în conformitate cu necesităţile comunităţii, numărul paturilor a fost mărit cu 100 şi a atins cifra de 700 paturi. Au fost restabilite şi reînnoite datele statistice despre bolnavi, a fost restaurată reţeaua de dispensarizare psihiatrică.
Un rol aparte privind reorganizarea asistenţei psihiatrice în Moldova a avut înfiinţarea, în 1946, a Catedrei de Psihiatrie, Narcologie şi Psihologie Medicală a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”, sub conducerea prof. A. N. Molohov, (discipolul celebrului psihiatru rus P. Ganuşkin), care a elaborat un program special de reprofilare a medicilor neurologi în domeniul psihiatriei.
Un omagiu aparte merită Nacu Alexandru, academician, profesor universitar, doctor habilitat, pe drept supranumit „patriarhul” psihiatriei naţionale. Mai mult de 20 ani a fost psihiatrul principal al Ministerului Sănătăţii; preşedinte al Societăţii Ştiinţifice a psihiatrilor şi narcologilor din țară; preşedintele comisiei de atestare a psihiatrilor, psihiatrilor de copii, psihoterapeuţilor şi narcologilor; Membrul Consiliului de Experţi al Ministerului Sănătăţii şi membrul Comisiei Superioare de Atestare a medicilor din Republica Moldova. Pentru activitatea fructuoasă în domeniul ştiinţific şi practic, în anul 1983, i s-a conferit titlul onorific de Savant Emerit în ştiinţe medicale. În anul 1995, este decorat cu Ordinul Republicii. În 1998, este ales academician de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Concomitent cu activitatea ştiinţifică, colectivul şi administraţia spitalului au depus un efort enorm în organizarea asistenţei medicale generale, şi în mod deosebit celei psihiatrice.
Ca rezultat, în 1953, a demarat activitatea de creare a cabinetelor psihiatrice de circumscripţie, iniţiativă acceptată la nivel unional. În 1960, au fost deschise 4 cabinete de asistență psihiatrică în raioanele Cahul, Căuşeni, Ungheni, Drochia. În 1965, acestea existau deja în fiecare raion. Pentru o eficienţă maximă a acestui model, au fost create Dispensare de profil psihoneurologic în oraşele mari ale republicii: în 1956 la Tiraspol, în 1962 la Bălţi şi în mun. Chişinău, care furnizau date din teritoriu şi activitatea lor era reglementată de secţia organizator-metodică a spitalului. În așa mod, a fost realizat conceptul de asistenţă extraspitalicească, la care au aspirat psihiatrii basarabeni încă din îndepărtatul an 1907. De asemenea, a fost deschis un număr de secții medicale auxiliare.
În perioada postbelică, în cadrul instituției a activat o pleiadă de medici talentaţi, care, prin eforturile comune, au propulsat dezvoltarea şi extinderea formelor de activităţi ai asistenţei psihiatrice pe scară naţională, însă, din lipsă de spaţiu, suntem nevoiţi să ne limităm la trecerea succintă în revistă a celor mai marcante personalităţi.
În timpul reformării şi extinderii activităţii spitalului, un aport substanţial l-au adus medicii şefi ai instituției: Boris Morozov şi Mihail Zineac.
Dl. Morozov B. a fost participant la război, după demobilizare a fost repartizat în funcţie de asistent al catedrei de psihiatrie a Institutului de Medicină din Chişinău. A activat în spital din anul 1945, din 1946 a deţinut funcţia de adjunct pentru serviciul curativ, iar în perioada 1951-1971 – de medic-şef. Prin participarea nemijlocită a dlui Morozov V., în republică a fost dezvoltat serviciul psihiatric extraspitalicesc.
Dl. Zineac M. a început activatatea sa fructuoasă în domeniul psihiatriei în anul 1957. În 1964, a deţinut funcţia de adjunct, iar între anii 1971-1986 a ocupat funcția de medic-şef al instituţiei. Prin munca sa, a făcut multe în vederea organizării asistenţei ambulatorice de psihiatrie şi a celei de narcologie acordate populaţiei, unul din meritele fiind decentralizarea fondului de paturi al serviciului psihiatric prin organizarea instituţiilor zonale de psihiatrie şi a secţiilor de psihiatrie în cadrul spitalelor raionale şi orăşeneşti.
Merită o menţiune aparte Biserica „Trei Ierarhi”, zidită în 1914 pe teritoriul spitalului şi avînd un rol nu numai de lăcaş divin, dar fiind şi o rază de lumină, o sursă de inspiraţie şi renaştere sufletească pentru pacienţii suferinzi, ca o metodă terapeutică şi de reabilitare.
Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic de Psihiatrie rămîne a fi un centru de excepţie în peisajul instituţiilor sanitare din punct de vedere structural, prin complexitatea şi proporţiile sale, cît şi vastele domenii de activitate şi coordonare.
În prezent, spitalul este cea mai mare instituție de profil psihiatric din Republica Moldova, care dispune de 740 paturi și acordă anual asistență unui număr de circa 7000-8000 de pacienți. Clinica asigură o gamă vastă de servicii ce aparțin specialităților: psihiatrie adulți și copii, în sistem ambulator și staționar – pentru toate categoriile de maladii specifice.